Sunt rupt de obosit. E numai 19.30 si eu sunt praf, obosit, cu 1000 de ganduri si probleme existentiale care mai de care mai dubioase. Si cu toate astea sunt superfericit, imi vine sa dansez, sa cant sa urlu de bucurie, baietelul meu e in camera lui si doarme linistit. Pana acum 10 minute gangurea si facea niste mutrite ca imi venea sa-l mananc. Momente unice in viata, cred, sentimente ce nu pot fi descrise complet in cuvinte. Sunt fericit si asta conteaza cel mai mult. Dar cum sa va zic, pentru clipele astea de fericire am tras 5 ani de zile cu tratamente, teste, nervi, greutati, frustari, bani cheltuiti si mai ales gandul ca nu vom avea niciodata un copil. Dar nu am cedat, nu am disperat si minunea s-a implinit. In conditiile astea si gandindu-ma la toate problemele prin care am trecut nu pot sa accept atitudinea si usurinta cu care se joaca unii cu viitorul copilului lor. Unul din cei mai buni prieteni ai mei a ajuns in situatia sa nu mai poata sa isi vada copilul care implineste imediat 1 anisor. Nu stiu cum as reactiona intr-o situatie ca asta, nu stiu daca nu as inebuni., nu stiu daca nu as reactiona cum a reactionat el. Si cazul e unul fericit pentru copil gandindu-ma cati copii sunt abandonati in spitale in ultimul timp. Ce suflet de mama, ce minte de gaina poti sa ai sa iti lasi copilul, sufletul tau, intr-un spital. Cu toate astea, stiti cati parinti ce nu pot avea copii si vor sa infieze unul nu o pot face datorita birocratiei, legilor tampite si altor piedici ce nu tin de umanitate?! Si asta nu numai la noi. Sora unei colege, acum cetatean american a reusit dupa lupte grele sa infieze un copilas extraordinar, parasit in spital de unde nu v-ati astepta. Va spun eu, din Rusia. Si nu a fost usor, a durat aproape 2 ani pana sa isi vada visul cu ochii insa nu a renuntat. A actionat cu sufletul si acum e fericita.
Situatii contradictorii, incredibile, inumane fac parte din viata noastra. Poate unii ar trebui sa gandeasca inainte de a spune lucruri ce le vor regreta, poate unii ar trebui sa puna in balanta de 1000 de ori inainte de a actiona pentru ca fiecare fapta, vorba, gand ne influenteaza viata.







Prin 2001, parca, am mers la nunta unei verisoare, in Vaslui.Am stat 4 zile. In una din seri, langa blocul unde am stat, a fost zarva mare, politie, salvare, mai lipsea smurdul. Cu o usurinta demna de o cauza mai buna, persoana care ma insotea, de-a locului, imi spune “eee, iar si-o fi aruncat una copilu’ la tomberon.” Cu aceeas usurinta dimineata, pe programul local, realizatorii anuntau ce a banuit persoana respectiva. INCREDIBIL pentru o Romanie ce vroia sa intre in ue, dar si acum cand suntem in ue. INCREDIBIL pentru natura umana. INCREDIBIL pentru orice. De prietenul nostru comun, daca pentru el conteaza mai mult “i-am dat peste gura”, decat propriul copil, atunci sa dea peste gura in continuare… dar sa-si tina sfaturile pentru viata lui.