Da, izmenele. Mi-au distrus tineretea. Pai sa va povestesc. Eram prin clasa a 11-a in floarea varstei iar hormonii imi zburdau fara voie prin tot corpul. Organizam prin februarie o excursie cu toata trupa la Stana de Vale. M-am echipat eu corespunzator ca pentru o aventura la munte. Evident ca mama e numai una asa ca a trebuit sa o ascult si sa-mi iau pe sub blugi o pereche de izmene. Ajungem noi la destinatie, statiunea mica, hotelul imputit dar noua nu ne păsa doar aveam bautura, muzica si zapada. Ne imprietenim noi cu niste colege cu un an mai tinerele ca noi dar cu aceeasi pofta de viata. Chiar din prima seara am pus ochii pe o domnisoara cu parul bălai poreclită mai apoi de ai mei parinti Soleil. Am incins noi un chef intr-o camera de hotel care s-a lasat ca la orice party adolescentin cu cuplari care mai de care mai ciudate. Eu am ales-o pe blonda (sau poate ea m-a ales pe mine, nu mai stiu) sa fie partenera mea de “dans” in seara aia. La un moment dat ne-am incins cu toate ca in camere nu era mai mult de 17 grade si am decis sa ne inchidem intr-o camera alaturata. Am stins lumina, ne-am asezat pe pat si am inceput sa ne sarutam. In valtoarea actiunii m-a strafulgerat un gand “plm, am izmene pe mine”. Ce ma fac? Deja ajunsesem cu mana unde trebuia, ea era gata de actiune si pe mine ma inebunea ideea de a ma vedea ca port izmene. Asa ca am decis ca mandria mea e mai presus decat o partida de sex cu o fata pe jumatate dezbracata tolanita langa mine. Cred ca va inchipuiti ce fata a facut cand i-am spus ca nu pot, ca nu sunt pregatit, etc. De atunci nu am mai purtat niciodata izmene si nici nu voi mai purta pentru ca am ramas la fel de mandru si nu se stie niciodata de unde (ra)sare Soleil-ul.