Ce vremuri am trait, credit doar cu buletinul. Puteai sa-ti cumperi orice, la orice ora ca nu te intreba nimeni de sanatate. Am asistat azi la chinurile la care este supus un om pana sa isi ia un credit. Pentru un credit de nevoi personale de cateva milioane trebuie sa te inarmezi cu muuulta rabdare si sa strangi din dinti la fiecare cerinta a bancii. Adica pe langa adeverinta de salar, copii dupa tot felul de acte, etc mai nou se cere situatia financiara a firmel la care lucrezi. Va dati seama, analista de la credite de la centrala din Bucuresti, proaspat iesita de pe bancile facultatii va ANALIZA si va PREVIZIONA viitorul societatii. O ipocrizie si mai mare este faptul ca toate cerintele sunt in limba engleza. Nu ca m-ar deranja, dar ganditi-va cati patroni de firme mici, contabili, etc vor avea chef sa traduca Balance sheet, total liabilities, total net worth si alte rahaturi.
Concluzia e una simpla, bancile nu vor sa mai dea credite. Aaa, in cazul meu era vorba de Emporiki bank.
O, da. Te inteleg perfect. Am alergat si eu cateva zile pentru a-mi completa dosarul de credit, dar din fericire nu m-a intrebat nimeni daca firma e in declin sau in plina glorie.
Si doamne, cat am stat sa analizez de unde e mai ok sa-l iau! Am fost pe la 3 banci, iar in final tot la ING am ajuns (unde am si card). De bine, de rau, pana acum nu m-au dezamagit!