Imi amintesc si acum, parca era ieri. Veneam parca de la Olanesti, oricum eram pe Valea Oltului. Eram eu impreuna cu 3 prieteni si fetele. Parcam in fata unei case vechi, cu trepte multe la intrare, o poarta veche cu vopseaua scorojita. Noi baietii intram inauntru, fetele raman la masina, cred, ca mai departe nu le-am mai vazut. Casa nu era ce parea, inauntru se intamplau lucruri ciudate. Din cate mi-am dat seama era un spital de nebuni iar noi, se pare ca nu mai aveam nici o cale de iesire. Cautam nebuneste o usa deschisa, o fereastra ceva. La un moment dat suntem bagati si noi in acceasi oala cu nebunii de acolo, nu ca n-am fi, si incepe o cursa nebuneasca intre noi si niste doctori ce ne urmareau sa ne lege. Nu stiu cum dar usa de la intrare se deschidem si intrezarim lumina zilei. O luam la fuga sa scapam de cei ce ne urmareau. Remus reuseste sa iasa, Costi si Raul aproape ca reusesc si ei. Insa nu-mi vine sa cred ce vad, pe usa intra insotita de 2 bodyguarzi Amy. O stiu de ceva vreme, imi place muzica ei, o ascult de fiecare data cand merg prin Darc. Probabil ca a luat-o iar razna ca a ajuns aici sau a venit de buna-voie la dezintoxicare ori problemele cu drogurile de pana acum au facut-o sa ajunga aici. Oricum, trec cu viteza pe langa ea si dau sa ies. Ma intorc in ultima clipa si o strig, Amy!!! Ea se intoarce, era imbracata cu un fel de sarafan verde inchis, cu o bentita in par, rujata strident. Ma duc direct spre ea si o iau in brate. Ma priveste in ochi iar eu o sarut pasional pe buze, ii pun mainile pe fund si o ridic, ea agata cu mainile de gatul meu. O pun cu fundul pe balustrada din lemn si usor, usor….

“Trezete-te ca intarziem la lucru!!!”