Cum poti sa stai cu un om care te bate? Cum poti sa stai cu un om care nu are nici cel mai mic respect fata de tine? Cum poti sa te minti atatia ani ca totul e in regula si sa ajungi sa regreti mai tarziu timpul pierdut alaturi de el/ea?

Asa ca, mai bine fumam o tigara slim.

Ma gandesc...ca asa a inceput totul. Poate ca unii dintre voi stiu cu ce ma ocup si ce mai fac in ultimul timp. Unii dintre voi nu stiu, cu siguranta. Adevarul este ca unele chestii nu le stiu nici eu. In ultimul timp aud tot felul de prostii, ca am facut aia, ca am zis ailalta. Oameni buni, de unde naiba va informati? Cine va spune toate astea? Si ce va aia grija pe voi? Cred ca ar fi mai bine sa postez periodic ce am facut, pe unde am umblat, cu cine si de ce. Macar se lamuresc toate problemele. Dar nu, ii las sa moara de curiozitate pentru ca  imi place cum ma privesc, fara sa indrazneasca sa ma intrebe ceva. Ii las in pace..

Povestea continua…

A venit vremea cand trebuie sa aleg intre doua…intr-un fel, foarte diferite. Multi prieteni imi spuneau ca sar din lac in puţ, ca e aceeaşi Mărie cu altă pălărie, din astea. Asa mi-au zis si prima data, ca ce-mi trebuie mie, ca oricum o sa apara altceva pe “piata” si ca o sa ma plictisesc repede si asa a si fost, au mai aparut 3 de atunci. Daca ma gandesc la dimesiuni, la look in general, amandoua sunt cam la fel, aparent cu mici diferente. Dar diferentele mari nu vin din exterior ci din interior, din felul in care comunicam, din felul in care ne intelegem. Dar pana la urma feelingul conteaza, ceea ce simti la atingere, nu-i asa?

Si acum, spuneti si voi ce sa aleg, iPhone 4 sau Samsung Galaxy S cu Android ? Sa trec de la iPhone-ul vechi la unul nou sau sa trec pe Android?

- Amsterdam e un oras mult mai linistit decat v-ati astepta. Numai zonele centrale sunt foarte animate si in principiu turistii sunt cei care fac scandal. Este orasul care se muleaza dupa dorintele oricui, in care poti trai cum vrei.

- Toata lumea are bicicleta indiferent de varsta. Majoritatea sunt vechi pentru ca se fura foarte des. Bicicletele au intotdeauna prioritate, masinile si pietonii se opresc pentru a le face loc;

- In Amsterdam sunt cele mai scumpe hoteluri din lume. Adica sub 100 de euro/noapte nu prea gasesti nimic. Camerele de hotel sunt asa de mici ca iti trebuie semne de circulatie si reguli de prioritate daca mai stai cu cineva;

- Interesant, dar in Amsterdam nu m-a durut capul de la bere.

- In coffee-shoppuri e plin iar din cate am aflat, nu localnicii sunt cei care fumeaza iarba. Majoritatea sunt turisti care pot savura liberi o tigara de marijuana.

- Olandezele sunt frumoase. M-as fi asteptat sa fie mai spalacite, mai insipide, incolore.

- Cica salariul mediu prin Amsterdam bate undeva la 3000 euro/luna.

- Queen’s Day e cea mai mare sarbatoare la care am participat. E mai importanta decat Craciunul si Revelionul. Din cate spuneau ei, jumate din Olanda e pe strazi in Amterdam in cele 3 zile cat dureaza festivitatile. Zeci de mii de oameni imbracati in portocaliu inunda strazile si canalele Amsterdamului.

- Amsterdamul are o infrastructura extraordinara: tren, metro, tramvai. Trenul dintre aeroport si Gara Centrala circula mai des decat autobuzul 33 de la noi. Sa nu mai vorbesc de metrou si tramvai.

- Toata lumea vorbeste la perfectie limba engleza, spre deosebire de vecinii nostrii.

- Red District nu e asa de mare cum credeam insa fetele arata chiar bine. Din cate am inteles de la “niste prieteni”, preturile variaza intre 30 si 50 de euro pentru un BJ. Tot “niste prieteni” mi-au spus ca fetele au si cea mai buna iarba de vanzare.

Si daca vreti sa va povestesc mai multe (despre conferinta The Next Web), va invit luni, 17 mai de la orele 19 in Cafe Funky din Piata Unirii, Timisoara. Mai multe detalii aici.

Si niste poze, sa nu ziceti:

Gemeni – no, astia-s cei mai enervanti oameni. Inflacarati si pasionati, starea lor se schimba de la o secunda la alta, mai ceva decat viteza luminii. Onesti si seriosi in viata profesionala, foarte saritori cand e vorba de prieteni, dar la partea cu iubirea sunt atat de instabili incat te intrebi cum pot trai cu ei insisi. Pe cat de repede se indragostesc, pe atat de repede le si trece. Da, am fost indragostita de un geaman. Ai de capu’ meu.

Dar sa analizam cele spuse mai sus.

- no, astia-s cei mai enervanti oameni. - recunosc ca uneori reusesc sa enervez pe toata lumea prin indiferenta mea, prin nepasarea pe care o afisez.

- Inflacarati si pasionati, starea lor se schimba de la o secunda la alta, mai ceva decat viteza luminii. – uaaai, recunosc, cateodata mi se pune pata asa din senin, ma intristez subit fara a sti cauza exacta. Reusesc sa ma uimesc chiar si pe mine. Cu toate astea la fel de repede ma inveselesc, chiar numai cu o vorba buna, o gluma, o duma…

- Onesti si seriosi in viata profesionala – faza cu onestitatea e corecta insa seriozitatea cateodata lasa de dorit, mai ales daca taskurile sunt unele care nu imi plac.

- foarte saritori cand e vorba de prieteni – foarte adevarat, nu cred ca am vreun prieten pe care sa nu-l fi ajutat. Si cu toate astea in ultima vreme mi-am cam pierdut din indemanare…promit sa-mi revin, ca am de gand sa-mi schimb viata…

- dar la partea cu iubirea sunt atat de instabili incat te intrebi cum pot trai cu ei insisi – gemenii in general se plictisesc foarte repede de orice si oricine. Singurul lucru de care nu m-am plictisit pana acum e iPhone-ul(mă mir). Adevarul e ca rutina ma omoara psihic, imi taie din elan, imi scade capacitatea de iubire. Insa chiar pot sa iubesc, pe bune…

- Pe cat de repede se indragostesc, pe atat de repede le si trece. – depinde, “repede” e relativ…si de obicei pun suflet in relatii…

Recomandarea mea: fetelor, daca va indragostiti de un geaman fiti dinamice, nu il lasati sa se plictiseasca…nu il lasati sa va plictiseasca…

Aceasta contradictie exista si intre oameni, uitandu-ne in jurul nostru ne dam seama ca exista oameni cu care nu merita sa ne pierdem timpul, insa exista foarte putini care inseamna ceva, pentru care merita sa depui orice efort, care iti fac viata mult mai frumoasa, care merita pretuiti! Si aici ma refer atat la prieteni cat si la familie.

In ciuda faptului ca tanjesc dupa aceste “diamante”, simt ca nu mai am loc in cutia mea de pietre pretioase. Insa exista persoane care sunt adevarate diamante, care iti fac viata mai frumoasa zi de zi, care te fac sa zambesti cand esti trist si obosit. Vine o vreme in viata cand te saturi sa mai cauti aceste nestemate insa ele pot aparea cand te astepti mai putin.

Chiar nu mai speram ca va aparea, chiar nu credeam ca voi mai fi asa vesel cum eram inainte. Ma bucur ca am adaugat cel mai important diamant in cutia de pietre pretioase a vietii. Ce frumos e sa poti  pretui fiecare clipa…

Anii 96-98 cred au insemnat inceputul socializării pe internet. Ce Twitter, mircu a fost primul. Primele fete pe care le-a agăţat Raul au fost pe mIrc. Ţin minte si acum, nickul PizzaBoy era celebru pe canalele #Timisoara, #Bucureşti si alte tâmpenii derivate. Dar de ce vă povestesc eu de Raul când vroiam să vă zic altceva.?

Povestea noastră incepe in 1998, el un băiat simpatic, frumos, proaspăt absolvent de liceu, având toată viaţa inainte la cei numai 20 de ani de curând impliniţi.

Ea, o moldoveancă focoasă de peste Prut, incă liceeancă, frumoasă si devreme acasă.

VirTuaL: asl pls

Romanitza: 18, f

VirTuaL: Eu 20, m, Tm. Tu de unde esti?

Romanitza: Din Chisinau.

Si aşa începu totul. Stăteau nopţile şi povesteau vrute si nevrute pe mirc. El inchiria o staţie toată noaptea la Plasmanet, un club de net dintr-un apartament imens de la etajul doi al unei clădiri vechi. Ii plăcea să meargă acolo că se fuma, muzica era cool, băieţii ascultau numai BUG Mafia.

Timpul trecea şi relaţia lor avansa cu o viteză pe care nu o preconizaseră ei iar sentimentele lor deveneau tot mai puternice. Cu toate astea nu se vazusera deloc, el in Timişoara, ea in Chişinău.

Intr-o zi  primi o scrisoare, era de la ea, Romaniţa. O scrisoare de dragoste, parfumată.

“N-ai aşteptat să-ţi scriu, nu? Surprise!!!

Bună scumpete!

Mă bucur nespus de mult că scrisoarea mea a ajuns la tine! e-e-e-e-e…eram să mă supăr rău dacă dormea acum prin vreo urnă :0)

Vezi că sunt mai isteaţă ca tine? ;0) Ştii de ce? Nu. Hee…iţi spun eu. Tocmai de aceea că eu ţi-am scris prima (oricum e cu ocazie deosebită, iţi dai seama, nu?)!

Este ora 19.17 …miercuri…farmecul naturii ne cuprinde misterios (sunt cu Silvia la vilă, la margine pădurii, să vezi ce minunat e,  Alexandru!). Ce-aş vrea să fii acum cu mine…mmm…sper că vom fi vreodată (speranţa moare ultima, cu toate că deacuma se foloseşte mai mult “speranţa moare… prima” :0) )

Ce miros plăcut…ca în paradis…(apropo’, mâncăm căpşuni şi cireşe…ce delicioş e…mmm…:0P )

…………………………………

Cred că vei fi mâine pe mIRC, să inţeleg că nu în zadar am depus efortul ca să mă însănătoşesc. Ce-am mai suferit, aoleu! Mi-a fost întradevăr, greu…credeam că nu mai scap, că mor!

Mă gândisem să-ţi povestesc încet-încet (că e cam lunguşoară) legenda aceea, dedicată dragostei (e interesantă, să ştii), dar o voi face data viitoare(dacă, bineînţeles, îmi vei răspunde :0))) ).

……………………………………

Al tău vis, Romaniţa!

***Scrisoarea integrala intr-un articol separat***

O citi şi îşi dădu seama că şi el o iubeşte.  O iubea din tot sufletul, simţea că se topeşte numai când tasta “Noapte bună urmat de clasicul sărut }{”. Parcă o simţea lângă el, ii simtea respiratia langa urechea lui. Tâmpit de aburii alcoolului,  un gând îl străfulgeră,” gata, mâine plec în Moldova. Trebuie să o vad neaparat, dacă nu, explodez. “. Simţea nevoia să o strângă în braţe, să o sărute, să faca dragoste cu ea cum n-a mai facut cu nimeni.

Se hotărâ să-i facă o surpriză şi să nu-i spună nimic de mica lui excursie la Chişinău.

Era noiembrie, insă un frig de crăpau pietrele. Cu toate astea peronul din Gara de Nord i se părea Champs Elysees intr-o zi insorita de primăvară. Un gând de nelinişte totuşi îi dădea fiori sau să fi fost de la dragostea ce-i rodea inima? Tot felul de gânduri nu-i dădeau pace: dacă nu e ea cea pe care am văzut-o in poze, dacă e cu 15 cm mai inaltă ca mine si nu ne potrivim, dacă, dacă? Cu o sticlă de vodka în buzunar, căci altcumva nu ar fi putut să călătoreasca cu trenul spre Moldova, băiatul nostru luă drumul Chişinăului.

Sentimentul de nelinişte persista, nu înţelegea ce-i cu el, de ce nu-i dă pace.

Cu cât trenul se apropia de Chişinău cu atât inima lui bătea mai sacadat, parcă ar fi vrut să-i iasă din piept însă apropierea de ea ii dădea aripi, simţea că lumea e mult mai frumoasă, că soarele răsărise şi pe strada lui.

Taxiul il duse rapid pe o stradă centrală din Chişinău, cu case cochete diferite de blocurile gri la care se aştepta. Scurta călătorie de la gară până aici fusese un bun prilej de a rememora fiecare clipă petrecută alături de Romaniţa, ce-i drept numai virtual. Işi imagina întâlnirea cu ea, o vedea in faţa uşii mută de uimire şi-o imagina cum îi sare in braţe sărutându-l pătimaş.

Taxiul opri in fata unei case impunătoare, poate cea mai frumoasa din zonă, cu un gard inalt strajuit de doi lei de piatră. Un zâmbet îi umplu faţa imaginându-se un dresor al acelor animale. Sună la poartă aşteptand momentul mult visat, picioarele i se inmuiaseră copleşit de emoţie.  In sfârşit se auzi un scârţâit de uşă, in prag o doamnă la vreo 55-60 de ani, cu un şorţ alb si bonetă. Işi dădu seama că era vorba de menajeră. Nu ştia că iubirea vieţii lui are o situaţie materială atât de bună.

-          Buna ziua, o caut pe Romaniţa, sunt un amic.

-          Da, poftiti, cu o voce moale si blândă ce-i  aducea aminte de bunica lui. Aşteptaţi o clipă, fug sa anunţ că sunteţi aici. Dar, cine o caută?

-          Alexandru.

Numai bine,  avea timp sa studieze interiorul impunător, tablourile ce erau pe pereti, tapetul scump, scaunele imbrăcate in mătase. Un candelabru imens de cristal veghea deasupra unei mese intr-o cameră ce părea a fi sufrageria.

La un moment dat in capul scarii apare o fată blondă, era Silvia, prietena cea mai bună a Romaniţei, o recunoscuse din poze şi ea pe el. Coborâ in viteză spre el cu un zâmbet de uimire pe faţă. Nu-i venea să creadă că a făcut el asta pentru Romaniţa, că venise tocmai de la Timişoara pentru ea. Dintr-o dată zâmbetul parcă i se şterse de pe faţă ca şi cum ar fi văzut o nălucă.

-          Offf, Alexandru !!!

El amuţi, uimit de reacţia fetei, nu înţelegea.

-          Ce-i? Crezi ca nu se va bucura?

Fata il luă de mână, aproape cu lacrimi in ochi.

-          Vino dupa mine. E sus la ea in cameră. Se va bucura, sunt sigură.

Cu cât urcau treptele cu atat cerul parcă se prăbuşea pe el. Simţea. La primul etaj, intr-o cameră mare cu ferestre imense statea cineva in pat. Draperiile erau trase să nu intre lumina insă era de ajuns ca el să vadă. Nu ştia ce sa facă, ce să zică, înţepenise in pragul uşii. Ochii i se umplură de lacrimi, Romaniţa nu era aşa cum şi-o inchipuise.

-          Are leucemie, e pe moarte, zise Silvia cu o voce tremurândă.

Nu-i venea să creadă ce se întâmplă, el nu ştia nimic.

-          N-a vrut să-ţi spună să nu te întristezi, a sperat că va trăi şi că va avea o viaţă normal, că se va muta in Romania şi veţi avea o căsuţă şi un câine iar mai apoi doi copii frumoşi ca şi voi. Te iubea incredibil de mult, chiar dacă nu v-aţi văzut niciodată.

După 10 ani el incă o poartă in suflet şi incearcă să o regăsească in fiecare fată cu care are ocazia să vorbească pe twitter, chiar dacă acum are o familie, un copilaş, o viaţă normal şi fericită. Cu toate astea se întreabă şi acum cum ar fi fost dacă…

1. Sunt ffffoarte dezordonat, incep 10 lucruri deodata si nu termin nici unul;

2. Nu-mi plac legumele de nici o culoare in special ciapa (ceapa) fiarta, inca de mic mancam ciorba strecurata;

3. Nu-mi plac popii (si nu la poker ma refer);

4. Folosesc in exces uscatorul de par mai ales iarna;

5. Sunt prea aerian si nu pot fi cu picioarele pe pamant niciodata;

6. Sunt obsedat de gadgeturi si tot ce apare nou (tre’ sa am, ca un copil);

7. Cand eram “tanar” ma imbatam dintr-o bere, acum pot sa beau 1 sticla de vodka lejer fara sa am nimic;

8. Am fost un programator foarte bun insa am reusit “performanta” sa ajung avocat si acum incerc sa-mi revin…

9. Inca am o fobie legata de paianjeni, gandaci si alte lighioane de genul…

10. Cateodata ma pierd si devin penibil, ma fastacesc, ma rosesc…daca nu sunt pe faza sa-mi revin sunt terminat.

Si inca una, bonus:

-biiine, biine, recunosc, pana acum cativa ani imi placeau filmele cu Steven Seagal si Andreea Balan.

Leapsa primita de la Crinutza merge catre Raul.

Later edit: mi s-a facut observatie ca am scris ciapa si nu ceapa..recunosc…cateodata ma grabesc si scriu aiurea…

Si cu toate astea imi doresc ceva pentru 2010, sa-mi fac copilul fericit…

Adio 2009…a fost frumos…