Cioc-cioc la usa. Deschid. Un tip pe la vreo 45 de ani.

- Buna dimineata tinere! Ai 18 ani?

- Pai ce credeti?

- Haha, pareti foarte tanar.

- Mda, spuneti ce doriti.

- Strang donatii pentru o fetita cu o boala foarte rara, ce are nevoie de o operatie in Viena, etc.

- Cum se numeste fetita?

- Paai…Anamaria…aaa, scrie pe aici pe undeva in actele astea.

- Aaa, nici macar nu stiti cum o cheama?

- Aaa…

Pun mana pe telefon si ma fac ca sun la 112, moment in care tipul o ia la fuga pe scari ca fript.

Stiu ca metoda asta de inselatorie e veche, insa dovedeste ca romanul a ramas credul daca sarlatanii inca incearca sa recurga la astfel de tertipuri.

Nu stiu cum sunteti voi dar eu cand vad un copil suparat mi se rupe sufletul. Nu de putine ori ma gandesc cat sunt de norocos ca Andrei e un copil sanatos. Din pacate soarta nu e atat de darnica cu toti copiii. Daca la noi sistemul sanitar este cum este, iar spitalele de copii sunt intr-o stare precara, nu inseamna ca trebuie sa stam cu mainile in san cand vine vorba de soarta micutilor. In ultima vreme s-au nascut numeroase asociatii de ajutorare a copiilor cu diverse probleme, unelel la initiativa unor parinti disperati iar altele din marinimia unor oameni cu suflet mare.

Pentru a supravietui, asociatiile/ONG-urile au nevoie de finantare, iar una din metodele prin care putem ajuta chiar noi este sa donam 2% din impozitul pe venit aferent anului 2011 pana pe 25 mai 2012. Adica, mai avem la dispozitie doar 8 zile in care putem completa declaratiile aferente si directiona niste bani catre o fundatie. Pentru a va ajuta in luarea unei decizii, am lansat siteul www.ajutacopiii.com de unde puteti alege asociatia/ONG-ul sau spitalul de copii spre care vreti sa directionati cei 2%. Mai multe detalii despre pasii ce trebuie urmati pentru acest lucru ii gasiti tot pe ajutacopii.com.

Ne puteti urmari si pe twitter sau ne puteti ajuta cu un like pe pagina de facebook.

Cea mai mare bogăţie din această lume sunt copiii, mai mult decât toţi banii din lume şi toată puterea de pe pământ” (Mario Puzo).

Am obiceiul sa ascult in fiecare dimineata Guerrilla iar uneori concursurile lui Dobro si Craio sunt o adevarata sursa de perle. Chiar ieri, cei doi au interpretat in stilul propriu o scena dintr-un film pe care concurentii trebuia sa-l ghiceasca. Una din concurente fiind sub presiunea momentului a ghicit filmul ca fiind The mahmureala. M-am amuzat copios si mi-am adus aminte cu placere de o vacanta petrecuta in Spania acum cativa ani buni. Intr-una din nopti, ne hotaram noi ca ar fi momentul pentru o mica escapada la Ibiza. Zis si facut, insa noaptea era inca tanara, iar noi aveam chef de distractie. Pana sa ne dam seama, cheltuisem deja aproape toti banii, iar incet-incet ne vedeam toate planurile ruinate. Intorcandu-ne spre casa, oarecum dezamagiti de situatie trecem pe langa un bar unde hotaram sa mai bem un ultim shot, sa fie noaptea completa, cand la o masa in spatele barului, vedem niste tipi ce jucau poker. Intr-o clipa, prietenul meu era la masa lor convingandu-i sa ne primeasca la masa de joc. Pe moment, cu mintea tulbure si ochii intetosati, nu mi-am dat seama ce face si m-am asezat la masa cu gandul ca vom consuma un “ultim” pahar de whiskey cu cola si vom merge sa ne odihnim. Cartile au fost impartite si nici prin cap nu-mi trecea ceea ce urma sa se intample. Intraseram in joc cu foarte putini bani iar din privirea prietenului meu am inteles ca va incerca sa castige prin orice mijloace, doar ne trebuiau bani pentru excursie. Pentru mine, prima mana a fost si ultima, pentru ca, nu-i asa, daca ai noroc in dragoste nu poti avea si la carti, iar cele doua perechi de nouari cu dame nu ma ajutau deloc pentru a iesi invingator la prima mana. Ma hotarasc sa abandonez jocul si sa urmaresc de pe margine cursul acestuia. Se impart cartile iar dupa cateva plusari, cei trei ramasi la masa au decis sa arate cartile. Miza era destul de mare si simteam deja tensiunea. Primul din ei pune cartie pe masa. Avea full de dame cu juveti. Prietenul meu pune cartile jos, full de asi cu nouari. Ultimul ne arata cartile, moment in care, al meu amic se albeste. Avea full de popi cu asi. Deci, pe masa erau 5 asi, iar eu nu intelegeam ce se intampla. Buimacit de situatie, am apucat sa aud doar “Fuuugi!!”, moment in care mi-am dat seama  ce se intamplase. Am avut noroc ca nu m-a nimerit nici un pahar care zburau dupa noi.

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu nu prea am spor cand beau de unul singur. Probabil ca la acelasi lucru s-a gandit si creatorul siteului #DrinkUp. Ideea e simpla, de fiecare data cand cineva posteaza pe twitter adaugand hashtagul #drinkup, in boxe veti auzi suntetul unei sticle de bere pe care o deschideti. Atunci e momentul sa mai luati o gura de bere sau un shot din bautura preferata.  O idee buna, daca aveti chef sa va imbatati  distrati, si nu aveti cu cine.

Sa bem pentru asta!

Una din chestiile care ma enerveaza cel mai tare e indiferenta oamenilor. Exemple sunt multe, de la soferii care isi baga picioarele in ceilalti participanti in trafic pana la cei care te vad in fata scarii langa usa, stau si se uita la tine din partea cealalta a geamului dar nu se sinchisesc sa-ti deschida. Asa mi s-a intamplat si azi, cand o doamna mai in varsta, imi intoarce spatele si da sa urce treptele de pe hol. Ma gandeam in sinea mea “ce nesimtita e baba, chiar nu ma vede ca sunt la doi metri de ea?”.  Sun la interfon, mi se deschide, moment in care batrana se intoarce schiopatand spre usa  si incearca sa-mi deschida. Era prea tarziu, intrasem. Ii multumesc totusi, si ii spun ca am reusit sa intru. Cu o voce blanda, imi spune ca a vrut sa ma ajute dar m-a vazut mai tarziu. Mi-am dat doua palme in sinea mea si m-am gandit cu regret ca o judecasem fara drept.

O sa va povestesc intr-un alt post, despre baba cu care m-am certat in fata scarii pentru ca n-am vrut sa-i spun la ce apartament merg.

Ce inseamna manipularea maselor! Zilele trecute internetii rasunau de problemele ce ar putea aparea datorita SOPA(Stop Online Piracy Act) fara sa bagam de seama ca ni se pregatea altceva. Adica, in timp ce noi eram cu ochii pe americani, ai nostri europeni pregateau aceeasi Marie cu alta palarie. Asadar, 22 state membre UE printre care si Romania, au semnat ieri la Tokyo, ACTA (Anti-Counterfeiting Trade Agreement). Textul integral il puteti gasi aici.

Surprinzator, Elena Basescu a votat impotriva. Mi-am schimbat parerea despre ea Voturile parlamentarilor romani le puteti vizualiza aici. Sunt convins ca au votat fara sa aiba habar despre ce scrie acolo. Sa sustinem interesul grupului, nu-i asa? Pentru ca daca nu esti cu noi, esti impotriva noastra.

In ultima vreme am devenit un devorator de seriale, cu preferinte pentru cele politiste gen CSI. Fiecare serial are diferite personaje, unele mai carismatice, altele mai antipatice, in functie de talentul actoricesc dar si de rolul jucat. Astfel ca nici unul din seriale nu atinge perfectiunea, nu imi ofera chiar experienta perfecta. Si m-am gandit la o formula actoriceasca si logistica perfecta pentru un serial politist perfect.

Patrick Jane

In primul rand, orice echipa ar trebui sa aiba un consultant. Un psiholog, destul de inteligent si perspicace pentru a deslusi din cateva indicii o buna bucata din puzzleul crimei. Aici am de ales intre trei personaje din trei seriale cunoscute. Primul este doctorul Cal Lightman din Lie to me, acel personaj ce te “citeste” ca pe o carte deschisa in functie de mimica fetei, limbajul trupului sau tonalitatea exprimarii. Al doilea candidat pentru postul de consultant este Patrick Jane din The Mentalist, un fost sarlatan ce pretindea ca vorbeste cu divinitatea, in fapt, un psiholog desavarsit devenit ulterior consultant CBI (California Bureau of Investigation). Al treilea personaj din aceeasi categorie este pionul principal din Endgame, Arkady Balagan, un campion mondial la sah, care din cauza unor anumite circumstante este nevoit sa rezolve anumite crime din hotelul in care locuieste de cateva luni.

Il voi alege pe Patrick Jane, chiar daca uneori este putin deplasat.

Daca tot vorbim de crime, evident ca vom avea nevoie de detectivi. Vom face o echipa formata din 8 personaje, alese pe spranceana care vor face munca de teren.

In primul rand il vom avea pe D.B. Russell din C.S.I., un detectiv aparut de curand in serial, dar care ca si personaj are o experienta vasta in spate.

Orice serial are nevoie si de o pereche de detectivi care sa iasa in evidenta nu neaparat prin perspicacitate ci prin anumite ipostaze comice. Aici ma gadesc la Kimball Cho si Wayne Rigsby din The Mentalist.

Nu pot sa nu-l pun in echipa pe Dr. Spencer Reid, personajul cel mai tanar din Criminal Minds, un profiler cu un IQ de 187, cu o memorie fantastica, uneori ciudat, dand raspunsuri tehnice chiar si la intrebari retorice.

Din CSI NY, m-am gandit ca ar putea in echipa “perfecta”, detectivul  Mac Taylor, ultimul venit in echpa NYPD.

Dar sa nu uitam partea feminina a echipei din teren, doar vrem sa facem serialul perfect. Prima pe lista ar fi agentul FBI Emily Prentiss.

Adaugam inca un pic de culoare cu ajutorul lui Natalia Boa Vista, detectiva din CSI Miami.

Dar sa nu uitam de agentul FBI Seeley Booth din Bones. Daca in serial, are parte de cele mai multe ori de compania carismaticei Dr. Temperance ‘Bones’ Brennan, acum va trebui sa sa descurce pe cont propriu.

Echipa de teren va avea nevoie si de cineva care sa coordoneze lucrurile. Asa ca am invitat-o pe scena pe agenta FBI Penelope Garcia, specialista in calculatoare, ce-ti poate gasi in cateva secunde orice informatie necesara echipei de teren.

Rezolvarea oricarei crime are nevoie pe langa perspicacitatea agentilor de teren si de o echipa de laborator care sa proceseze datele de pe teren.

Evident ca din serialul perfect nu poate sa lipseasca Dr. Temperance Brennan din Bones. Carismatica, ciudata, om de stiinta complex, cu un IQ ridicat, poate face minuni avand in fata chiar si cea mai mica bucatica de os a unei victime.

Tot din echipa “tocilarilor” nu pot sa lipseasca Dr. Jack Hodgins, un milionar pasionat de munca de laborator si Angela Montenegro, o artista inteligenta, devenita intamplator ajutor al celor de la Institutul Jeffersonian datorita talentului sau de a reda pe hartie sau calculator identitatea celor morti.

Dar nu numai personajele fac ca un serial sa fie perfect. Locatia joaca de asemenea un rol important. Cred ca actiunea ar trebui sa se desfasoare in Miami iar decorul sa fie preluat din Bones.

Producatorul serialului va fi, v-ati prins, Jerry Bruckheimer.

Aaaand, action!!!

Pana acum, daca ma gandeam la rugby, aveam in minte acel sport violent, barbatesc, ce-i drept, dar care nu-mi trezea nici un interes. Lucrurile s-au schimbat de cand am avut ocazia sa particip la Finala Cupei Romaniei la Rugby. Poate ca si atmosfera si trupa cu care am pornit sambata dimineata spre Alba Iulia au contribuit la cea mai frumoasa experienta sportiva din ultimul timp.

Intr-un fel m-am bucurat ca nu eram singurul habarnist in ale rugbyului si ca sa nu fiu pe langa subiect in timpul meciului am aflat de la Marius cateva reguli de baza in jocul de rugby:

- fiecare echipa are 15 jucatori si 7 rezerve;

- un meci de rugby dureaza 80 de minute cu o pauza de 10 minute;

- o echipa poate primi intre 2 si 5 puncte la fiecare actiune: 5 puncte pentru eseu, 2 puncte pentru transformarea eseului (un fel de bonus la eseu, cand jucatorul incearca sa introduca mingea printre buturi din lovitura libera), 3 puncte pentru drop-gol si 3 puncte pentru lovitura de pedeapsa;

- mingea merge doar in spate, singura exceptie fiind atunci cand acelasi jucator o prinde;

- un jucator este obligat sa lase mingea daca este placat si tinut la pamant;

Una din frumusetile acestui sport este fair-playul jucatorilor cat si al spectatorilor. La un meci de rugby nu veti auzi injuraturile si huiduielile de pe un teren de fotbal, lucru pe care l-am sesizat pe timpul meciului.

Rugbyul in Romania are aproape 100 de ani de existenta iar prima editie a Cupei Romaniei la Rugby dateaza din 1947, trofeul fiind castigat atunci de CFR Bucuresti. In anii 1980-1990 competitia purta denumirea de Cupa Federatiei. In ultimii 10 ani, cele mai multe trofee au fost castigate de Steaua (4), Dinamo (3).

Anul acesta, Cupa Romaniei la Rugby Rosia Montana Gold Corporation a fost castigata de echipa din Timisoara cu scorul de 32-10 in fata echipei din Baia Mare.

Bravo baieti!!!

Dupa cum va spuneam zilele trecute, sambata asta va fi meci mare. Echipa de rugby a Timisoarei va juca in compania celor de la Baia Mare Finala Cupei României la Rubgy Roșia Montană Gold Corporation.

Meciul va avea loc pe stadionul Cetate din Alba Iulia incepand cu ora 13 iar noi vom merge sa-i sustinem asa cum se cuvine pe baietii nostri.

Si ca sa nu plec singur, am vrut sa vina cu mine trei dintre voi. Pentru ca ne-au incantat cu cate un slogan si au  vrut  neaparat sa fie pe stadion, in ordinea numerelor de pe tricou, castigatorii sunt: Gavrila, Sorin si Dora. Sincer, mi-a fost greu sa aleg dar pana la urma, sloganul care va fi pe steagul ce-l vom flutura cu mandrie suna cam asa:

Sa stie luuuuumea
Din toata taaaaaaaaaaaara
Azi campiooooniiiii
Sunt din Timisoaraaaaaaaaaaaa!!

Cei trei vor primi mai multe detalii zilele urmatoare.

Va reamintesc ca va avea loc si o tombola, iar 10 din cei prezenti pe stadion vor pleca acasa cu un iPhone 4S. Restul vor putea fi norocosii casticatori ai celorlalte premii puse in joc de organizatori.

Daca nu puteti veni la Alba Iulia, aveti posibilitatea sa-i sustineti pe baietii nostri pe Facebook.

Jucam, luptam si cupa-o castigam!

La Paloma e un magazin la noi in zona unde se vand haine si toate cele. Preturile sunt mai mult decat mici, fapt pentru care, atunci cand “vine marfa”, nu mai ai loc in magazin. Cel putin asa am auzit. Pana azi nu intrasem in magazinul de care stie toata lumea.

Cautand o camasuta alba, cu ochii lipiti de produsele aruncate peste tot si fara o prea mare atentie data prezentarii lor, dau nas in nas cu un amic din zona. Se uita usor mirat la mine si nu-i venea sa creada ca ma vede acolo. Il intreb ce face, el imi raspunde parca cu un nod in gat ca a venit sa-si caute o pereche de blugi. Va spun sincer, abia se putea uita la mine, ii era rusine ca era acolo. N-am inteles comportamentul lui, atata timp cat hainele sunt noi-noute, Made in China, ce-i drept, dar la fel ca 80% din hainele din Mall.

Ingramadeala ma face totusi sa ma las pagubas si o tai spre iesire. In fata mea, o fosta colega de facultate. N-apuc sa o salut ca baga privirea in pamant si trece pe langa mine. Ma indoiesc ca nu ma recunoscuse. Motivul pentru care m-a evitat era, evident, rusinea.  Rusinea de a fi vazuta intr-un magazin pentru clasa de jos, nu pentru o absolventa de drept cu pretentii si nasul pe sus.

Pentru ca, nu-i asa, toti ne-am nascut egali si cu locuri de parcare in Mall…